Gustul bun și pasiunea pentru antreprenoriat și-au dat întâlnire între munți: La 21 de ani, Iustin Mazarache își trăiește visul la Șimon, la Hillden Boutique
Îți mai amintești ce făceai la 20 de ani și care erau preocupările tale? Duceai viața ”fără griji și fără bani”, vorba cântecului, încercând să descoperi ce-ți place să faci, ce pasiuni sau talente nebănuite așteaptă să iasă la iveală? Sau poate visai mult? Cu un visător care țintește sus dar care iese repede din visare și trece la acțiune povestim în cele ce urmează.
Chef Iustin Mazarache împlinește astăzi 21 de ani și a descoperit devreme care-i este chemarea. A furat meserie, a deprins secretele italienilor în materie de gust iar acum își conduce restaurantul și pensiunea pe care le are în administrare, Hillden Boutique din Șimon.
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru bucătărie?
Cred că aveam 10 ani când am început să gătesc singur în bucătărie. Mi-a plăcut dintotdeauna mâncarea și mi-a plăcut să combin gusturi, să încerc să fac eu mâncare, în stilul meu. Tot în stilul meu făceam și dezastrul din bucătărie, mama se lua cu mâinile de cap când intra în casă după ce găteam eu. Ușor-ușor am început să gătesc preparate mai complexe și am convins-o pe mama că nu e doar un moft de moment, că eu asta îmi doresc să fac în viață. La 14 ani m-am înscris la primele cursuri de gătit în Timișoara, orașul în care am crescut. Mama m-a sprijinit tot timpul să fac ce-mi place și a fost de acord să mă lase să plec la Veneția la un curs de bucătărie italiană.
Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai învățat acolo?
Simplitatea. De multe ori noi avem tendința să complicăm inutil lucrurile. Gustul bun din mâncare se obține din ingrediente cât mai puține, dar ele trebuie să fie de calitate. În Italia am învățat să fac pizza napoletană pe care am introdus-o și în meniul de la Hillden, cu aluat care stă la dospit 48 de ore și devine astfel mult mai aerat și mai ușor de digerat. E un preparat foarte căutat la noi, însă tocmai pentru că necesită un timp îndelungat de pregătire, de obicei, îl găsiți doar în weekend-uri.
Când ai intrat prima oară în bucătăria unui restaurant?
La 14 ani, în vacanța de vară, am mers de câteva ori în bucătăria unui restaurant din Timișoara, la un prieten de familie, ca să văd ce se întâmplă. Mi-a plăcut atât de mult acolo că i-am zis mamei că asta vreau să fac toată viața. M-a fascinat energia oamenilor, munca aceea din spate care nu se vede, dar se simte în farfurie. Mi-a plăcut că oamenii mă tratau ca pe unul de-al lor, nu ca pe un copil de 14 ani. Au văzut și ei că munca nu mă sperie și că sunt curios și dornic să învăț, a fost o experiență care m-a maturizat.
Au urmat apoi, pe măsură ce am crescut, job-uri noi, în restaurante care ajungeau și la 300 de clienți într-o singură zi. Au fost multe provocări din care am crescut, am învățat mult și despre gastronomie și despre oameni, iar la 18 ani am primit propunerea să gătesc și să organizez bucătăria unei pensiuni din Poiana Mărului, din județul Timiș.
Nu ți-a fost teamă că ar putea fi o responsabilitate prea mare pentru un puști de 18 ani?
Deloc, am simțit că sunt pregătit pentru asta, oferta se plia foarte bine pe firea mea independentă. De fapt, a fost etapa în care am început să visez la propria mea pensiune, iar de la vis la realitate n-a mai trecut prea mult timp. Am găsit pe net anunțul că pensiunea Hillden din Șimon era disponibilă pentru închiriere și am convins-o pe mama să venim de la Timișoara să o vedem. Ne-a plăcut din prima, înconjurată de munți și dealuri, într-un decor spectaculos, în probabil cea mai vizitată destinație turistică din România, dar în același timp ferită de aglomerație. Am simțit amândoi că asta era ocazia pe care o așteptam și de la Șimon ne-am oprit direct la brokerul de credite pentru garanția ce trebuia plătită.
Cum a fost tranziția de la angajat la antreprenor?
Nimeni nu ne-a dat nicio șansă la început. Nimeni (râde). Dar asta nu ne-a descurajat. Noi am știut că vrem și putem. Pentru că aprobarea creditului a durat mai mult decât estimasem, prima chirie am achitat-o din bani împrumutați de la cunoștințe.
Ne-am mutat toți la Șimon, mama, sora mea (care își continuă studiile în zonă) și cu mine iar Hillden a devenit centrul universului nostru. Eu sunt responsabil de bucătăria restaurantului iar mama, Ionela Ignat, administrează pensiunea. Nu a fost deloc ușor primul an, dar am simțit mereu că eșecul nu e o opțiune. Fiecare ghinion pe care l-am avut a fost urmat de obicei de un lucru bun, așa că balanța e în echilibru. Sunt multe detalii pe care nu ți le spune nimeni, le afli abia când te izbești de ele. Ăsta este și motivul pentru care mulți proprietari nu își autorizează pensiunile și, prin urmare, nu sunt verificați de nimeni. Amenzile rup cocoașa doar celor autorizați…
La Hillden am încercat tot timpul să facem totul ca la carte.
Cum a fost tranziția de la angajat la antreprenor?
Am încercat să îmbinăm tradiția cu noutatea, să-i facem pe oaspeții noștri să se simtă ca acasă, dar să-i și surprindem cu gusturi noi. Eu pornesc mereu de la premisa că la restaurant vrei să încerci altceva decât mănânci acasă. De aceea am inclus în meniu preparate ca pulpa de bibilică, friptura de căprioară, șnițelul vienez din tomahawk de porc, iar berea pe care o comercializăm este importată direct din Germania.
Eu cred că detaliile astea chiar fac diferența și mă bucură când clienții se întorc la noi, e dovada că facem bine ce facem.
Ce urmează pentru voi și pentru Hillden în anul care a început?
Noi am reinvestit aproape tot ce am câștigat până acum la Hillden, pentru ca oamenii să găsească la noi confortul pe care îl caută: am reamenajat camere, am schimbat așternuturi, pilote, draperii, am instalat un ciubăr iar ultima investiție este amenjaraea piscinei, pe care ne dorim să o avem funcțională în fiecare an de la din primăvară până toamna. Știu că este una dintre atracțiile cele mai apreciate de clienții care ne calcă pragul.
Urmează un an plin în care vom primi din ce în ce mai multe grupuri organizate, atât pentru turism de calitate, cât și pentru evenimente profesionale de tip team building, training sau ședințe de echipă. Am demarat și colaborări cu agenții de turism de renume, avem multe solicitări pentru tabere pentru fiecare sezon, deci preconizăm că vom fi foarte ocupați. Am gândit oferte speciale, decoruri și meniuri pentru evenimentele speciale din an, cum este Sf. Valentin, 8 martie, Paște, 1 Mai, dar și oferte cu reduceri de preț pentru perioadele mai liniștite din cursul săptămânii, în afara sezonului turistic. Deci suntem pregătiți pentru un an frumos la Hillden. La Hillden este frumos în fiecare anotimp, deci vă așteptă cu drag oricând doriți să veniți.
Ce îți dorești, astăzi, de ziua ta?
Da, chiar astăzi împlinesc 21 ani. Ce îmi doresc? În primul rând, sănătate – pentru mine, pentru familia mea și pentru toți cei dragi. Fără sănătate, nu poți construi nimic, iar eu am planuri mari pentru viitor. Îmi doresc ca Hillden să crească, să devină o destinație de referință pentru cei care apreciază mâncarea bună, ospitalitatea autentică și liniștea muntelui. Îmi doresc să continui să învăț, să descopăr noi arome și tehnici culinare, să aduc în restaurantul nostru preparate care să surprindă și să bucure.
Pe plan personal? Să mă înconjor de oameni buni, care îmi împărtășesc valorile și energia, și poate, cine știe… să apară și femeia specială, care să mă convingă că în viață nu doar gustul din farfurie trebuie să fie echilibrat, ci și cel al relațiilor. Până atunci, mă bucur de fiecare zi cu pasiunea și dedicarea pe care le pun în tot ceea ce fac.
Haideți la Hillden să ne cunoaștem, vă aștept cu mare drag!